Albirea cu laser sau cu lampă: ce arată studiile despre activarea cu lumină

Pe scurt: sinteza sistematică cu meta-analiză publicată în 2018 în Journal of Dentistry, pe 21 de studii randomizate, nu a găsit nicio diferență de culoare sau de sensibilitate între albirea în cabinet cu activare prin lumină și aceeași albire fără lumină. Ce albește este gelul. Lampa este parte din decorul procedurii, nu din mecanismul ei.

Întrebarea de cercetare a sintezei publicate în 2018 de Maran BM, Burey A, de Paris Matos T, Loguercio AD și Reis A a fost formulată direct: albirea în cabinet activată prin lumină are o eficacitate mai mare și produce mai multă sensibilitate decât albirea în cabinet fără activare prin lumină, la adulți?

Au fost incluse doar studii clinice randomizate. Din 6.663 de articole identificate inițial, 21 au întrunit criteriile. Analiza a fost făcută separat pentru concentrații mici și mari de peroxid de hidrogen, tocmai pentru cazul în care lumina ar conta doar într-una dintre situații.

Rezultatul: nicio diferență semnificativă statistic la schimbarea de culoare - nici măsurată instrumental, nici pe cheia de culori - și nicio diferență la riscul sau la intensitatea sensibilității. Pentru două dintre cele patru rezultate, calitatea dovezilor a fost apreciată ca moderată; pentru celelalte două, mai scăzută.

Autorii notează explicit, în secțiunea de relevanță clinică, că deși se susține comercial că lumina îmbunătățește și accelerează schimbarea de culoare, studiul nu a confirmat acest lucru.

Albirea funcționează prin oxidare. Peroxidul de hidrogen - direct sau eliberat din peroxid de carbamidă - se descompune în radicali liberi care rup legăturile duble ale moleculelor colorate din smalț și dentină. Moleculele rezultate sunt mai mici și reflectă lumina altfel, deci dintele apare mai deschis.

Reacția aceasta se produce spontan la temperatura corpului. Căldura și lumina o accelerează, la fel cum accelerează majoritatea reacțiilor chimice. Aici apare însă distincția pe care publicitatea o pierde: o reacție mai rapidă nu înseamnă o reacție mai completă. La finalul ședinței, cantitatea de pigment descompus este aceeași, cu sau fără lampă - și exact asta au măsurat cele 21 de studii.

Efectul secundar al accelerării există totuși: creșterea temperaturii în cameră pulpară. Protocoalele moderne limitează expunerea tocmai din acest motiv.

Ultimele două rânduri sunt tratate pe larg în cât ține albirea și de ce se pătează la loc, iar comparația dintre protocoale în în cabinet sau acasă.

Dacă echipamentul nu este variabila, ce este? În ordinea în care influențează rezultatul și confortul:

1. Diagnosticul corect al colorației. O colorație de tetraciclină tratată ca una de cafea produce o dezamăgire previzibilă. Se stabilește la consultație, nu în timpul ședinței.
2. Igienizarea profesională înainte. Gelul nu trece prin tartru. O parte din colorație dispare chiar la acest pas.
3. Izolarea gingiei. Diferența dintre o procedură confortabilă și o arsură chimică gingivală. Este operator- dependentă și nu se vede în broșuri.
4. Numărul și durata aplicărilor, ajustate la sensibilitatea pacientului în timpul ședinței, nu fixate dinainte.
5. Instrucțiunile pentru primele 48 de ore, date în scris. Cea mai mare parte a rezultatului pe termen mediu se pierde sau se păstrează aici.
6. Controlul și fotografia de referință, cu aceeași cheie de culori și aceeași lumină.

Albirea la clinica noastră costă 800 RON, sumă publicată pe lista de prețuri, fără variante „standard” și „cu laser” la prețuri diferite - pentru că distincția nu ar corespunde unei diferențe de rezultat.

Ce este inclus: evaluarea colorației cu cheia de culori, fotografia de referință, izolarea gingiei, aplicările din ședință și instrucțiunile scrise pentru primele două zile. Igienizarea profesională, obligatorie înainte, este 300 RON și se facturează separat pentru că este o procedură de sine stătătoare.

Toate sumele dintr-un plan estetic, adunate, sunt pe cât costă estetica dentară. Procedura, descrisă pas cu pas, este pe pagina de albire dentară.

Ideea nu este o invenție de marketing pură - are o bază chimică reală, doar că se oprește înainte de concluzia pentru care este folosită.

Peroxidul de hidrogen se descompune mai repede la temperaturi mai mari. O sursă de lumină încălzește gelul, deci accelerează descompunerea. Până aici, corect.

Saltul nejustificat este de la „se descompune mai repede” la „va albi mai mult”. Cantitatea totală de pigment descompus la finalul ședinței depinde de cât peroxid a fost disponibil și de cât timp a stat în contact cu dintele, nu de cât de repede s-a consumat. Un gel care se epuizează mai devreme poate chiar să lucreze mai puțin timp, nu mai mult.

Exact acest lucru a fost măsurat, nu dedus: cele 21 de studii randomizate au comparat rezultatul final, cu și fără lumină, și nu au găsit o diferență semnificativă.

Există și o consecință pe care accelerarea o are cu adevărat: creșterea temperaturii în camera pulpară. Protocoalele moderne limitează durata expunerii tocmai din acest motiv - ceea ce spune ceva despre raportul dintre beneficiul demonstrat și efectul real.

Ultimul rând nu este o observație despre concurență, ci despre secvență: albirea este o procedură simplă după un examen clinic și una riscantă fără el. Ce se verifică înainte, și de ce, este în cât ține albirea.

Dacă echipamentul nu este variabila, o ofertă se evaluează pe altceva. Trei semne bune și trei semne proaste:

Semne bune:

• Se cere igienizare profesională înainte, ca o condiție, nu ca o sugestie.
• Se face o fotografie cu cheia de culori, iar nuanța se notează în fișă.
• Se spune de la început că unele colorații răspund parțial și că lucrările existente nu se albesc deloc.

Semne proaste:

• Un supliment de preț pentru „laser” sau „lampă”, prezentat ca diferență de rezultat.
• O promisiune de „cu N nuanțe mai alb”, garantată dinainte.
• Programarea directă la procedură, fără examinare clinică prealabilă.

Ca să fie clar: articolul acesta nu spune că laserul nu are loc în stomatologie. Spune că nu îl are la albire.

Aplicațiile în care laserul face ceva ce altfel nu se poate face la fel de bine sunt reale - chirurgia părților moi, unde taie și coagulează simultan, anumite protocoale parodontale, decontaminarea suprafețelor în tratamentul peri-implantitei. Acolo, prezența aparatului schimbă procedura.

La albire, mecanismul este chimic, iar aparatul nu participă la el. De aceea distincția merită făcută: un cabinet care are laser nu este un cabinet mai slab - este doar un cabinet care nu ar trebui să factureze separat folosirea lui pentru o procedură în care nu schimbă rezultatul.

Aceeași logică se aplică oricărei tehnologii prezentate ca diferențiator: întrebarea utilă nu este „ce aparate aveți”, ci „ce schimbă aparatul acesta în rezultatul meu, și pe ce vă bazați”.