All-on-4: cum decurge ziua intervenției, oră cu oră

Pe scurt: pentru o arcadă, stai în clinică între trei și patru ore, din care aproximativ două ore de intervenție. Anestezia locală se face în primele minute și se completează pe parcurs; extracțiile, inserarea implanturilor și amprenta se fac în aceeași ședință. Pleci acasă fără lucrare, cu suturi, și revii a doua zi pentru montarea lucrării provizorii fixe.

Orele de mai jos sunt pentru o intervenție pe o arcadă, programată dimineața. Sunt orientative: un caz cu multe extracții sau cu os dificil se poate lungi cu o oră, iar asta se anticipează de la planificare, nu se descoperă pe scaun.

• Mănâncă o masă ușoară cu două-trei ore înainte. Anestezia este locală, deci nu există restricție de post alimentar, iar o glicemie scăzută în mijlocul unei intervenții de trei ore nu ajută pe nimeni.
• Ia-ți medicamentele obișnuite, dacă nu s-a stabilit altfel la consultație. Anticoagulantele și bifosfonații se discută dinainte, cu medicul curant - de ce contează.
• Îmbracă ceva comod, cu mâneci care se pot ridica pentru tensiune și puls.
• Vino însoțit. Nu pentru că ai nevoie de ajutor medical, ci pentru că nu vei fi în formă să conduci.
• Nu bea alcool în seara dinainte și evită cafeaua în exces în dimineața respectivă.

Pentru o arcadă întreagă nu există „o injecție”. Se anesteziază zona pe segmente, iar pentru mandibulă se blochează și nervul alveolar inferior, ceea ce amorțește buza și bărbia. Instalarea completă cere zece-cincisprezece minute, iar intervenția nu începe înainte de a se verifica, punct cu punct, că zona este complet insensibilă.

Pe parcurs, anestezia se completează. Nu este un semn că ceva merge prost - este protocolul normal pentru o intervenție de două ore. Dacă simți orice altceva decât presiune, se spune imediat și se completează; nu există niciun motiv să strângi din dinți.

Pentru pacienții foarte anxioși sau pentru intervențiile pe ambele arcade se poate discuta și sedarea - când schimbă cu adevărat lucrurile.

Pentru majoritatea pacienților, aceasta este partea cea mai neplăcută a zilei - și nu din cauza durerii. Zona este complet amorțită, dar auzi tot: instrumentele, mișcarea în os, uneori fracturarea unei rădăcini. Creierul interpretează zgomotul ca durere chiar când nu există niciuna.

Ce ajută concret: căști cu muzică, o pauză cerută explicit atunci când vrei una, și faptul de a ști dinainte că zgomotul face parte din procedură. Nimic din ce auzi nu înseamnă că ceva merge prost.

După extracții, alveolele se curăță de țesut inflamator. Etapa aceasta nu se grăbește: un rest de infecție lăsat în os este una dintre puținele cauze de eșec precoce care depind complet de ce se face în ziua intervenției.

Aici intră în scenă ghidul chirurgical, piesa printată pe baza planificării digitale făcute cu săptămâni înainte. Se așază peste creastă și transferă în os, cu precizie de fracțiune de milimetru, pozițiile stabilite pe tomografie.

Osul se pregătește gradual, cu freze de diametru crescător, apoi implantul se înșurubează. La final se măsoară torque-ul de inserare - forța cu care implantul a prins în os. Este cifra care decide dacă lucrarea provizorie se poate monta a doua zi sau nu.

După ce implanturile sunt pe poziție, se montează bonturile multi-unit - piesele intermediare pe care se va înșuruba lucrarea - și se ia amprenta. Laboratorul lucrează în noaptea aceea; de aceea lucrarea este gata a doua zi.

PRF-ul (fibrina bogată în trombocite) se prepară din sângele tău, recoltat la începutul ședinței și centrifugat. Se aplică în alveolele post-extracționale și peste implanturi, înainte de sutură. Este inclus în pachet.

Sutura închide totul. Firele se suprimă după 7-10 zile, tot în pachet.

Ședința durează 60-90 de minute. Lucrarea se probează, se verifică contactul cu arcada opusă, se ajustează și se înșurubează. Mușcătura se reglează cu atenție: o lucrare care atinge prea devreme într-un punct concentrează forțele exact acolo unde osul abia începe să se vindece.

De aici încep cele două săptămâni de dietă strict moale și cele trei-șase luni de osteointegrare. Ce urmează în primele șase săptămâni și ce ai voie să mănânci sunt discutate separat, pentru că despre ele se pun cele mai multe întrebări după.

Eșecurile implantare nu se distribuie uniform în timp. În studiul retrospectiv pe 9.080 de implanturi publicat de Staedt și colaboratorii în 2020 în International Journal of Implant Dentistry, supraviețuirea generală a fost de 96,13%, iar 83,48% dintre eșecuri au fost precoce - adică înainte de încărcarea protetică.

Practic: ce se decide și ce se execută în ziua intervenției cântărește mai mult decât orice se întâmplă în următorii zece ani. Asta explică și de ce experiența operatorului apare printre puținele variabile cu efect semnificativ statistic asupra ratei de eșec, într-o meta-analiză publicată în 2017 de Sendyk și colaboratorii în The International Journal of Prosthodontics.

Dacă evaluezi o ofertă, întrebarea utilă nu este câte implanturi se pun, ci cine le pune și cu ce planificare - opt criterii verificabile.

Trei situații, toate discutate cu tine în momentul în care apar:

• Torque de inserare insuficient la unul dintre implanturi. Implantul rămâne pe loc, dar nu se încarcă; lucrarea provizorie se sprijină pe ceilalți stâlpi.
• Os mai puțin dens decât arăta tomografia. Se schimbă protocolul de frezare sau, mai rar, poziția unui implant - în limitele planificate dinainte.
• Infecție descoperită la extracție. Se curăță și se poate decide amânarea inserării în alveola respectivă.

În toate trei cazurile, devizul se ajustează în scris. Regula pe care o aplicăm: nimic nu se facturează dacă nu a fost pe deviz sau discutat explicit.

Un All-on-4 nu se face de un om singur, iar componența echipei este una dintre diferențele reale între clinici:

• Chirurgul - care execută extracțiile și inseră implanturile. La noi, Dr. Paul Man, medic specialist în Chirurgie Orală și Maxilo-Facială.
• Asistenta de chirurgie, care gestionează instrumentarul steril și aspirația.
• A doua asistentă, pentru prepararea PRF-ului și pentru circulația materialelor din afara câmpului steril.
• Tehnicianul dentar, disponibil pentru amprentă și pentru realizarea lucrării provizorii peste noapte.

Ultima poziție este cea care face posibil „în 24 de ore”. Fără un laborator care lucrează în noaptea respectivă, lucrarea provizorie nu are cum să fie gata a doua zi dimineața - iar promisiunea devine „în câteva zile”.

La sfârșitul ședinței primești, în scris și fizic, un set de lucruri pe care merită să le verifici înainte de a ieși pe ușă:

1. Rețeta, cu protocolul de analgezice și, dacă este indicat, antibioticul. Cu orele la care se ia prima doză - înainte ca anestezia să dispară.
2. Instrucțiunile postoperatorii scrise. Nu verbale: în primele ore, nimeni nu reține nimic din ce i s-a spus pe scaun.
3. Dieta pe etape, pe hârtie - ce ai voie și când.
4. Un număr de telefon pentru situațiile din afara programului.
5. Programarea de a doua zi, pentru montarea lucrării provizorii, și cea de la 7-10 zile, pentru suprimarea firelor.

Ce nu primești în ziua aceea: certificatul de implanturi, care se eliberează de regulă odată cu finalizarea tratamentului. Cere-l atunci și păstrează-l - este documentul care spune, peste zece ani, ce ai exact în os - de ce contează mai mult decât garanția.

Anestezia mai ține trei-cinci ore de la ultima completare. În intervalul acesta te simți, de regulă, surprinzător de bine - și aici apare greșeala cea mai frecventă: să profiți de „fereastra bună” pentru a mai rezolva ceva prin oraș.

Ce se recomandă, concret, pentru restul zilei:

• Mergi direct acasă și stai cu capul ridicat.
• Gheață intermitent - 20 de minute cu, 20 fără - în primele ore, nu continuu.
• Prima doză de analgezic înainte să treacă anestezia complet.
• Lichide reci, fără pai, fără clătit.
• Două perne noaptea. Reduce vizibil umflătura de dimineață.

Umflătura va crește în zilele următoare, cu maximul la 48-72 de ore. Nu este un semn că ceva s-a stricat peste noapte - este fiziologie - calendarul complet al recuperării.