All-on-4 sau All-on-6: cum se alege, de fapt

Între pachetul pe patru implanturi și cel pe șase sunt 3.000 de lei. Întrebarea reală a pacientului nu este care variantă e „mai bună”, ci ce cumperi, concret, cu diferența asta. Majoritatea paginilor descriu ambele concepte și nu aleg niciunul. Aici alegem, pentru că se poate — criteriile sunt cunoscute.

Ambele sunt aceeași idee: o arcadă completă, fixă, sprijinită pe un număr mic de implanturi. Implanturile posterioare se inseră înclinat, ca să folosească osul disponibil și să evite sinusul maxilar și nervul alveolar inferior. Diferă numărul, nu conceptul.

Înclinarea nu este un compromis. Un implant înclinat poate fi mai lung, deci ancorat în mai mult os, și mută punctul de sprijin mai în spate, ceea ce scurtează porțiunea de lucrare nesusținută de la capătul arcadei. Exact acest lucru face ca patru implanturi să poată susține o arcadă întreagă.

Etapele complete — de la consultație la lucrarea definitivă — sunt descrise pe pagina de dantură fixă pe implanturi.

În 2026, o sinteză sistematică și meta-analiză publicată în International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery de Shao și colaboratorii a analizat 55 de studii comparând cele două protocoale. Ratele cumulate de supraviețuire a implanturilor au fost de 98,14% pentru All-on-4 și 97,50% pentru All-on-6 la peste 5 ani. La un an: 99,20% față de 100%. La 1–5 ani: 99,66% față de 98,55%.

Merită spus ce înseamnă „supraviețuire”: implantul este încă acolo și funcționează. Nu înseamnă absența complicațiilor. Aceeași analiză raportează complicații mecanice la 5,91% în grupul cu patru implanturi și 6,64% în cel cu șase, iar complicații biologice la 6,54% față de 7,41%.

La pierderea osoasă marginală — osul din jurul gâtului implantului. Aceeași analiză din 2026 raportează, la 5 ani, 1,28 mm pentru All-on-4 și 0,94 mm pentru All-on-6. Pe termen scurt diferența e inversă și neglijabilă: 0,77 mm față de 0,85 mm.

Concluzia onestă este că șase implanturi nu cumpără un risc mai mic de eșec — cumpără marjă osoasă pe decenii. Forțele de masticație se distribuie pe mai multe puncte de sprijin, iar fiecare implant este solicitat mai puțin. La un pacient de 45 de ani, cu bruxism, diferența de 0,34 mm la 5 ani nu mai e o subtilitate statistică. La un pacient de 75 de ani, cu masticație normală, probabil este.

Pentru context: pe termen foarte lung, o meta-analiză publicată în 2024 în Clinical Oral Investigations de Kupka și colaboratorii a găsit o supraviețuire a implanturilor de 92% la 20 de ani în studiile prospective, care scade la aproximativ 78% când se ajustează pentru pacienții pierduți din urmărire. Cifrele reale sunt mai modeste decât „peste 95%” pe care îl vezi în broșuri.

Decizia nu se ia din catalog. Se ia pe tomografia CBCT și, parțial, în timpul intervenției.

Dacă osul nu ajunge pentru niciuna dintre variante, discuția se mută pe alt teren — vezi ce opțiuni ai când ți s-a spus că nu ai os.

Prețurile noastre sunt publicate, tocmai ca să poată fi comparate.

Pachetul acoperă faza chirurgicală: consultația și planul de tratament, intervenția, tehnica PRF, extracțiile, managementul postoperator și lucrarea provizorie fixă. Lucrarea definitivă se cotează separat, după osteointegrare, pentru că depinde de materialul ales.

Spunem asta explicit pentru că este cea mai frecventă sursă de surpriză neplăcută în domeniu. Când compari două oferte, întreabă de fiecare dată dacă lucrarea definitivă este inclusă — altfel compari două lucruri diferite. Lista completă e pe pagina de prețuri.

Stabilitatea primară se măsoară, nu se presupune. La inserare se urmărește torque-ul: cât de ferm prinde implantul în os. Sinteza Cochrane publicată în 2008 de Esposito și colaboratorii — 22 de studii randomizate, 976 de pacienți — concluzionează că un grad ridicat de stabilitate primară pare să fie una dintre condițiile unei încărcări imediate reușite.

Dacă torque-ul obținut nu este suficient, se poate adăuga un implant sau se poate amâna lucrarea provizorie fixă. Preferăm să spunem asta înainte de intervenție, nu după. Un deviz este un punct de plecare bazat pe ce se vede pe CBCT; osul real se evaluează în momentul în care se lucrează în el.

• Pe supraviețuire, cele două protocoale sunt echivalente. Cifrele din 2026 o arată clar.
• Pe pierdere osoasă marginală la 5 ani, varianta pe șase implanturi stă mai bine: 0,94 mm față de 1,28 mm.
• Numărul se alege după os, lungimea arcadei, forța de masticație și stabilitatea obținută — nu după buget, deși bugetul contează.
• Prețul publicat acoperă faza chirurgicală. Întreabă întotdeauna ce include o ofertă.

Numărul de implanturi se stabilește pe tomografie. Vino la o consultație și pleci cu răspunsul pentru cazul tău, nu cu media din studii.