Cât durează un tratament ortodontic, de la prima ședință la contenție

Pe scurt: un tratament ortodontic obișnuit cu aparat fix durează 18-24 de luni de purtare activă. Cazurile simple pot fi mai scurte, mai ales cu gutiere; cele cu extracții sau cu corecție de mușcătură depășesc frecvent doi ani. După îndepărtarea aparatului urmează contenția - partea de care depinde ca rezultatul să rămână.

Suma controalelor contează în bugetul total mai mult decât pare: la 20 de luni de tratament, un control lunar la 200 RON pentru ambele arcade adaugă 4.000 RON peste prețul aparatului. Toate rândurile sunt pe lista de prețuri.

La consultație, estimarea se face pe baza a cinci elemente. Ele explică de ce doi pacienți primesc răspunsuri foarte diferite:

1. Cât de mult trebuie mutați dinții. Câțiva milimetri de aliniere sunt altceva decât închiderea unui spațiu de extracție.
2. Dacă este nevoie de extracții. Închiderea spațiilor adaugă, de regulă, 6-12 luni.
3. Dacă trebuie corectată mușcătura, nu doar alinierea. Corecțiile sagitale și verticale sunt cele mai lente.
4. Vârsta și faza de creștere. La copii, creșterea poate fi folosită ca aliat - de aceea unele tratamente încep devreme, cu aparate funcționale sau cu disjunctor.
5. Răspunsul biologic individual. Osul se remodelează în ritmuri diferite, iar acesta este singurul factor pe care nimeni nu îl controlează.

Sinteza publicată în 2018 de Papadimitriou A, Mousoulea S, Gkantidis N și Kloukos D asupra eficacității clinice a tratamentului cu gutiere transparente și comparația publicată în 2019 de Ke Y, Zhu Y și Zhu M între gutiere și aparate fixe ajung, împreună, la o imagine nuanțată:

• În cazurile simple, tratamentul cu gutiere tinde să fie mai scurt.
• În cazurile complexe, aparatul fix rămâne mai previzibil, mai ales la corecțiile de mușcătură și la mișcările dificile - rotații mari, mișcări corporale, extruzii.
• Diferențele raportate între metode sunt influențate de selecția cazurilor: gutierele sunt propuse, în practică, tocmai cazurilor mai simple.

La gutiere există în plus o variabilă pe care aparatul fix nu o are: numărul de ore pe zi în care sunt purtate. Un aparat fix lucrează 24 de ore din 24, fără ca pacientul să decidă. Gutierele cer 20-22 de ore zilnic; la 14 ore, tratamentul nu merge mai lent proporțional, ci pur și simplu nu urmează planul.

Comparația completă între cele două, inclusiv pe confort și preț, este în alignere sau aparat dentar fix, iar diferențele dintre tipurile de bracketuri în aparat fix: metalic, ceramic sau safir.

Rândul cu igiena merită subliniat: în timpul tratamentului ortodontic fix, intervalul de igienizare profesională scade la 3-4 luni, pentru că bracketurile fac curățarea acasă mult mai dificilă - detalii în detartrajul: cât de des este nevoie.

Mișcarea ortodontică nu este o deplasare mecanică a dintelui prin os. Este o remodelare biologică: forța aplicată produce, într-o parte a ligamentului parodontal, resorbție osoasă, iar în cealaltă, depunere de os nou. Ritmul este dictat de celule, nu de sârmă.

O forță mai mare nu accelerează procesul. Ce produce este comprimarea excesivă a ligamentului, cu zone de necroză locală care trebuie resorbite înainte ca mișcarea să continue - practic, o întârziere - plus un risc crescut de resorbție a rădăcinii și de durere.

De aceea controalele au un ritm: se aplică o forță ușoară, continuă, și se lasă biologia să lucreze între ședințe. Un interval mai scurt între controale nu grăbește nimic.

Când se întreabă „cât durează”, se subînțelege „cât port aparatul”. Calendarul real include însă contenția, iar ea nu se măsoară în luni.

Sinteza Cochrane publicată în 2023 de Martin C, Littlewood SJ, Millett DT, Doubleday B, Bearn D, Worthington HV și Limones A a evaluat procedurile de contenție folosite pentru stabilizarea poziției dinților după tratamentul cu aparate ortodontice. Recidiva este comportamentul implicit al dinților mutați, iar contenția este măsura care o contracarează.

Practic: un retainer colat pe fața interioară a dinților frontali (300 RON), o gutieră de contenție purtată noaptea (400 RON), sau ambele. Durata recomandată, la cele mai multe cazuri, este pe termen nedefinit, cu purtare redusă treptat.

Detaliile - tipuri, cât se poartă, ce se întâmplă dacă renunți - sunt în contenția după aparatul dentar.

• O estimare de durată în scris, cu intervalul minim și maxim, nu o singură cifră.
• Ce anume din cazul tău o face mai lungă sau mai scurtă - arătat pe radiografie și pe modele.
• Frecvența controalelor și costul fiecăruia, ca să poți calcula totalul.
• Ce tratamente trebuie făcute înainte de montarea aparatului.
• Ce contenție urmează, cât timp și cât costă.
• Ce se întâmplă dacă durata estimată este depășită - cine suportă costul controalelor suplimentare.

Serviciile și opțiunile sunt descrise pe pagina de ortodonție, iar prețurile complete, inclusiv gutierele Spark, pe pagina de costuri pentru aparatul dentar.

Controalele par scurte și repetitive, iar de aici vine tentația de a le amâna. Ce se face, de fapt, în 15-30 de minute:

1. Verificarea aparatului: bracketuri desprinse, arc ieșit, ligaturi rupte. O singură piesă desprinsă oprește mișcarea pe acel segment până la următoarea vizită.
2. Evaluarea igienei. Zone de decalcifiere în jurul bracketurilor, gingie inflamată. Dacă apar, tratamentul se poate opri temporar - și asta lungește totul.
3. Compararea cu planul. Dinții s-au mișcat cât se aștepta? Dacă nu, se caută motivul acum, nu peste trei luni.
4. Schimbarea arcului sau activarea lui. Aici se aplică, efectiv, forța pentru următoarele săptămâni.
5. Elastice, arcuri auxiliare, cu instrucțiuni pentru acasă.
6. Stabilirea următoarei programări, la intervalul potrivit fazei.

Un control ratat nu întârzie tratamentul cu o săptămână, ci cu intervalul până la următoarea programare disponibilă - de regulă 3-6 săptămâni. Trei controale ratate într-un an înseamnă, în practică, un trimestru pierdut.

Tratamentul ortodontic la adult funcționează foarte bine - dintele se mișcă la orice vârstă, cât timp parodonțiul este sănătos. Există însă diferențe reale față de un adolescent:

• Nu există creștere de folosit. La copii, o parte din corecțiile scheletale se obțin ghidând creșterea. La adult, aceleași corecții cer fie compensare dentară, fie chirurgie ortognatică.
• Remodelarea osoasă este mai lentă, deci mișcările mari durează mai mult.
• Există lucrări protetice și lipsuri dentare, care complică ancorajul și cer coordonare cu restul planului.
• Starea parodontală trebuie verificată și menținută pe tot parcursul; la un suport osos redus, forțele folosite sunt mai mici, deci mișcarea mai lentă.
• Așteptările estetice sunt mai mari, iar faza de finisare - ultimele detalii - tinde să se lungească.

În schimb, adulții au un avantaj care compensează mult: complianța. Elasticele se poartă, gutierele se poartă, controalele se respectă - iar acestea sunt trei dintre cei patru factori care lungesc tratamentul.

Dacă ortodonția precede o lucrare estetică, ordinea corectă și ce se câștigă din ea sunt în cât se șlefuiește dintele pentru o fațetă.

• Alinierea inițială. Se folosesc arcuri subțiri, flexibile, cu forțe mici. Un arc rigid pus prea devreme produce durere și riscă rădăcinile.
• Închiderea spațiilor după extracții. Ritmul este biologic și destul de constant; nu se poate dubla.
• Corecțiile verticale, cele mai lente dintre toate.
• Finisarea. Ultimele detalii - paralelismul rădăcinilor, contactele fine - iau luni și sunt exact ce deosebește un rezultat bun de unul acceptabil.
• Maturarea osului în noua poziție, care continuă și după îndepărtarea aparatului. De aici vine, de altfel, necesitatea contenției.

Ce se poate elimina, în schimb, sunt întârzierile evitabile: controale respectate, elastice purtate, igienă bună, tratamente rezolvate înainte de montare. La un tratament de doi ani, ele fac diferența dintre 20 și 28 de luni.