Implant dentar „respins”: cum recunoști problema, ce o provoacă și ce faci mai departe

Pe scurt: un implant „respins” este, de obicei, un implant de care osul nu s-a legat sau în jurul căruia o infecție a distrus osul, nu rezultatul unei reacții a corpului la titan. Semnul cel mai clar este mobilitatea. Dacă implantul se mișcă, durerea crește sau apare puroi, sună la clinică în aceeași zi. Adesea se poate pune ulterior un alt implant.

„Respins” este cuvântul pe care îl folosesc pacienții, dar medicii vorbesc despre eșecul implantului, iar diferența nu este doar de vocabular. Un organ transplantat este respins de sistemul imunitar. Un implant din titan nu funcționează așa: el rămâne la locul lui doar dacă osul crește direct pe suprafața lui, un proces numit osteointegrare.

Un implant se pierde, deci, din două motive principale: osul nu s-a legat niciodată de el sau s-a legat, iar mai târziu o boală a distrus osul din jur. Cele două situații se întâmplă în momente diferite, au cauze diferite și se tratează diferit.

Tabelul se bazează pe sinteza lui Solderer și a colaboratorilor, publicată în 2019 în Clinical and Experimental Dental Research. Aceeași lucrare arată că peri-implantita este principalul motiv al pierderilor tardive, responsabilă pentru 81,9% dintre cazuri. Despre această boală am scris separat, în articolul „Peri-implantita: de ce se pierd implanturile”.

Nu foarte des, dar se întâmplă, iar cine promite contrariul nu spune tot adevărul. Un studiu publicat în 2020 în International Journal of Implant Dentistry a analizat 9.080 de implanturi puse într-un cabinet privat, pe parcursul a zece ani. Au fost pierdute 351, ceea ce înseamnă o rată de supraviețuire de 96,13%. Dintre acestea, 293 (83,48%) s-au pierdut timpuriu și 58 (16,52%), tardiv.

Concluzia utilă pentru pacient este că perioada cu cel mai mare risc este la început. De aceea, controalele din primele luni nu sunt o formalitate, iar un simptom nou în această perioadă merită un telefon. Cifrele vin dintr-un singur cabinet, așa că pot fi diferite în altă parte. Cât rezistă un implant pe termen lung poți citi în articolul „Cât rezistă un implant dentar”.

Disconfortul din primele zile este normal și scade repede. Într-un studiu pe 366 de pacienți, publicat în 2022 în BMJ Open, proporția celor care raportau disconfort a scăzut de la 57,7% în ziua 1 la 36,1% în ziua 3 și la 17,5% în ziua 7. La 14 zile, nu mai raporta nimeni disconfort. Contează evoluția: la o vindecare normală, lucrurile merg spre mai bine de la o zi la alta. Detalii găsești în articolul „Doare implantul dentar?”.

Nu tot ce se mișcă este implantul. Deasupra lui se află bontul și coroana, prinse cu un șurub, iar acest șurub se poate slăbi. Dacă este așa, problema se rezolvă, de multe ori, simplu, iar implantul nu este afectat. Nu poți face singur diferența, așa că nu încerca să verifici.

1. Sună la clinică în aceeași zi și spune când a fost pus implantul, ce simți și de când. Nu aștepta controlul programat.
2. Fă o fotografie, dacă se vede ceva la gingie. Te ajută să explici și să urmărești cum evoluează.
3. Nu mesteca pe partea respectivă și nu împinge implantul cu limba sau cu degetul.
4. Ai grijă în continuare de igienă, periind ușor zona, cum ți-a recomandat medicul. O zonă lăsată necurățată se inflamează mai ușor.
5. Nu lua antibiotic din proprie inițiativă. Poate ascunde simptomele, fără să rezolve cauza.
6. Mergi la urgențe dacă ai febră mare, dificultăți la înghițire sau la respirație ori o umflătură care se extinde spre ochi sau spre gât.

Dacă te afli în zona Gilău, Florești sau Cluj-Napoca, ne poți suna la +40 722 653 522. Ce faci până ajungi la medic, în general, am descris în articolul despre urgențele stomatologice.

Medicul verifică întâi dacă se mișcă implantul sau numai piesele de deasupra, se uită la gingie și măsoară, cu o sondă, adâncimea din jurul implantului. Urmează imagistica. O radiografie arată nivelul osului, iar o tomografie CBCT, atunci când este necesară, arată și pereții pe care radiografia nu îi vede.

Consensul din 2018 privind bolile din jurul implantului, publicat în Journal of Clinical Periodontology, face distincția care contează aici: mucozita este inflamația gingiei, iar peri-implantita înseamnă inflamație și pierdere progresivă de os. Diferența schimbă tratamentul. O sinteză din 2015 a estimat o prevalență medie de 43% pentru mucozită și de 22% pentru peri-implantită (Journal of Clinical Periodontology), deci nu toate problemele din jurul unui implant înseamnă că el este pierdut.

Sinteza lui Chrcanovic și a colaboratorilor, publicată în 2014 în Journal of Oral Rehabilitation, adună factorii asociați cu o rată mai mare de pierdere a implantului. Sunt asocieri din studii, nu verdicte pentru un anumit pacient.

• Legați de pacient: fumatul intens, os puțin sau de calitate slabă.
• Legați de zona implantului: maxilarul superior și zonele din spate ale ambelor arcade.
• Legați de intervenție: stabilitate inițială slabă, chirurg fără experiență, implanturi mai scurte.

Studiul din 2020 al lui Staedt și al colaboratorilor, cel pe 9.080 de implanturi, adaugă o nuanță: pierderile timpurii au fost mai frecvente în mandibulă, mai ales în zona din spate, și la pacienții mai tineri, în timp ce pierderile tardive au fost asociate cu maxilarul și cu pacienții mai în vârstă. Sinteza lui Chrcanovic precizează și că implanturile moderne, cu suprafață moderat rugoasă, pot avea rezultate mai bune în unele dintre aceste situații. Dacă fumezi sau ai diabet, citește articolul „Poți face implant dacă fumezi sau ai diabet?”, iar dacă scrâșnești din dinți, pe cel despre bruxism și implanturi.

Există, dar este rară, iar pe internet i se atribuie mult mai mult decât arată datele. Într-un studiu pe 1.500 de pacienți, publicat în 2008 în Clinical Oral Implants Research, testele au fost făcute la 35 dintre ei, selectați pentru că aveau simptome sau pierderi neexplicate ori factori de risc. Nouă au avut un rezultat pozitiv, adică 0,6% din total.

Două lucruri merită reținute. Autorii au găsit un risc mai mare la cei cu simptome de tip alergic după intervenție, deci întrebarea nu este absurdă dacă ai astfel de simptome sau un istoric de alergii la metale. Pe de altă parte, studiul este vechi, iar testarea a fost selectivă. Dacă ai astfel de antecedente, spune-i medicului înainte de intervenție, nu după.

De multe ori, da. Cea mai recentă meta-analiză pe care am găsit-o, publicată în 2025 în International Journal of Oral and Maxillofacial Surgery și bazată pe 24 de studii, raportează o rată de supraviețuire de 96,7% la un an pentru implanturile de înlocuire. Autorii precizează însă că rezultatul este mai slab decât la implanturile puse prima dată și că al doilea implant de înlocuire are rezultate mai slabe decât primul.

Sinteza mai veche a lui Quaranta și a colaboratorilor, din 2014, cu 338 de implanturi, a raportat un interval de 71-100%. Diferența arată cât de puține date existau atunci și de ce trebuie privite cu prudență cifrele de un an.

Când se poate face? Potrivit aceleiași meta-analize din 2025, implantul se poate pune imediat dacă a rămas destul os. Dacă nu, autorii recomandă adiția osoasă imediată, urmată de un implant pus mai târziu. Înainte de un nou plan, este important să se afle de ce s-a pierdut primul implant: dacă nu se înlătură cauza, de exemplu fumatul sau bruxismul netratat, riscul rămâne. Dacă nu mai ai destul os, vezi și ce opțiuni ai când nu ai os pentru implant.

Costul depinde de ce trebuie făcut. Pe lista noastră de prețuri, îndepărtarea chirurgicală a unui implant costă 500 RON, implantoplastia, 200 RON, iar un implant nou, de la 1.900 RON. Reconstrucția osoasă, dacă este necesară, costă 3.200 RON - 5.500 RON.

Ce acoperă garanția depinde de ce scrie în documentul primit la clinica unde ai făcut tratamentul, nu de ce ți s-a spus verbal. Ce să cauți în acest document am explicat în articolul „Garanția la implanturi: ce acoperă și ce nu”.

Dacă implantul a fost pus în altă parte, mergi întâi la medicul care l-a pus, dacă poți: el are datele intervenției. Dacă nu se poate sau vrei să verifici un plan, ia cu tine documentația implantului, adică marca, modelul și lotul, și cere o tomografie. Ce să ceri este explicat în articolul despre a doua opinie pentru un plan de implanturi.

La Implant Estet, în Gilău, tomografia CBCT se face în clinică, iar partea chirurgicală este coordonată de Dr. Paul Man, medic specialist în Chirurgie Orală și Maxilo-Facială. Clinica este la 15 km de Cluj-Napoca, pe E60. Mai multe detalii găsești în articolul despre implantul dentar în Gilău, pe pagina despre stomatologul din Gilău și pe cea pentru pacienții din Cluj-Napoca. Toate etapele unui tratament sunt în ghidul despre implanturi dentare în Cluj.