Obturație, inlay, onlay sau coroană: cât din dinte a mai rămas decide

Pe scurt: obturația directă rezolvă pierderile mici; inlay-ul, pierderile mari care nu ating cuspizii; onlay-ul, situațiile în care unul sau mai mulți cuspizi trebuie protejați; coroana, dinții la care structura rămasă nu mai poate susține nimic parțial. Pragul decisiv este dacă mai există pereți capabili să reziste la forțele de masticație.

• Obturația directă - compozit aplicat și fotopolimerizat în cabinet, strat cu strat, într-o singură ședință. 250-450 RON, după numărul de suprafețe.
• Inlay-ul - piesă realizată în laborator, care se lipește în cavitatea preparată, fără să acopere cuspizii.
• Onlay-ul - aceeași idee, dar acoperă unul sau mai mulți cuspizi, protejându-i.
• Overlay-ul - acoperă toată suprafața ocluzală, fără preparația circulară a unei coroane.
• Coroana - capă care acoperă dintele pe toate fețele, cu preparație circulară.

La noi, inlay, onlay sau overlay din compozit ori zirconiu: 850 RON. Onlay, overlay sau tabletop E-max: 1.200 RON. Coroană zirconiu monolitic: 1.200 RON; coroană metalo-ceramică: 850 RON; coroană ceramică E-max: 1.500 RON. Toate pe lista de prețuri.

Ultimul rând deschide o altă discuție: dacă dintele vecin lipsește, alternativa la punte este implantul - comparația este în implant sau punte dentară. Iar când prognosticul dintelui este incert, decizia dintre tratament de canal și extracție urmată de implant este tratată în tratament de canal sau extracție și implant.

Meta-analiza publicată în 2023 de Bresser RA, Hofsteenge JW, Wieringa TH, Braun PG, Cune MS, Özcan M și Gresnigt MMM în Clinical Oral Investigations a comparat longevitatea restaurărilor intracoronare realizate din aur, disilicat de litiu, leucit și compozit indirect. Au fost incluse 12 studii, cu 946 de restaurări, urmărite între unu și șapte ani.

Ce a rezultat:

• Restaurările din compozit indirect au avut un risc de eșec cu 18% mai mare decât cele din aur, pe 5-7 ani de funcționare.
• Disilicatul de litiu și compozitul indirect au avut rate de supraviețuire comparabile pe termen scurt.
• Autorii notează explicit limitele: perioadă scurtă de urmărire, puține studii eligibile, loturi mici.

Pentru comparația dintre onlay și coroană pe dinți cu preparații mezio-ocluzo-distale - situația clinică exactă în care decizia este cea mai grea - sinteza publicată în 2024 de Michaud PL și Dort H în Journal of Esthetic and Restorative Dentistry a găsit doar trei studii eligibile din 32 evaluate, prea puține pentru o meta-analiză. Unul a arătat un rezultat mai bun pentru onlay, două nicio diferență. Toate trei au raportat însă același lucru despre modul de eșec: la coroane a fost mai catastrofal, în timp ce dinții restaurați cu onlay au putut, de regulă, să fie salvați.

Concluzia autorilor este că dovezile sunt insuficiente pentru a stabili care soluție dă rezultate mai bune - iar noi o citam ca atare, pentru că este exact genul de nuanță care dispare când o clinică vrea să vândă o singură soluție.

Adesea, întrebarea „ce punem pe dinte” vine împreună cu „mai trebuie tratament de canal?”. Sunt două decizii separate, luate în ordine.

Tratamentul endodontic se face când pulpa este ireversibil inflamată sau necrozată - nu pentru că restaurarea este mare. Sinteza publicată în 2007 de Torabinejad M și colaboratorii compară rezultatele tratamentului endodontic urmat de restaurare cu cele ale altor opțiuni de înlocuire a dintelui; este referința care plasează corect fiecare soluție în raport cu celelalte.

Ce se schimbă după devitalizare: dintele pierde structură prin accesul endodontic, iar la molari și premolari devine semnificativ mai expus la fractura unui cuspid. De aceea acoperirea cuspizilor - onlay sau coroană - este regula pe dinții laterali devitalizați, în timp ce un incisiv devitalizat cu pereți intacți poate rămâne cu o restaurare directă.

Prețurile pentru tratamentul endodontic sunt 400-700 RON după numărul de canale, iar reconstrucția de bont cu fibră de sticlă 280 RON - pe pagina de endodonție și pe lista de prețuri.

Obturația directă: o ședință. Anestezie, îndepărtarea țesutului afectat, izolare cu digă, aplicarea compozitului în straturi, modelare, verificarea ocluziei. 250-450 RON.

Inlay, onlay sau overlay: două ședințe. Prima - pregătirea cavității, amprentă digitală sau clasică, restaurare provizorie. Laboratorul realizează piesa. A doua - proba, verificarea contactelor, cimentarea adezivă sub izolare cu digă, finisare. 850 RON sau 1.200 RON pentru E-max.

Coroana: două-trei ședințe. Prima - preparația circulară, amprentă, coroană provizorie (100-280 RON). A doua - proba. A treia - cimentarea. 850-1.500 RON după material.

Cimentarea adezivă a unei piese de laborator este pasul cel mai sensibil al întregului tratament. Se face sub izolare cu digă, iar o clinică ce nu izolează la această etapă compromite exact interfața de care depinde durata restaurării.

• Câți pereți au rămas și care dintre ei sunt subminați? Cere să îți fie arătați pe fotografie.
• Există fisuri vizibile și unde ajung?
• Dintele este vital? S-a testat?
• De ce această soluție și nu cea imediat mai conservatoare?
• Ce se întâmplă, concret, dacă restaurarea cedează?
• Cimentarea se face cu izolare cu digă?

Consultația cu plan de tratament și deviz estimativ este 250 RON, iar consultul simplu 150 RON. Serviciile sunt descrise pe pagina de odontoterapie.

Obturația directă, o ședință: anestezie, îndepărtarea țesutului afectat, izolare cu digă, aplicarea compozitului în straturi, modelarea suprafeței ocluzale, verificarea ocluziei și lustruirea. 40-60 de minute pentru un molar cu o cavitate medie.

Inlay, onlay sau overlay, două ședințe. Prima: pregătirea cavității cu pereți ușor divergenți, amprentă digitală sau clasică, restaurare provizorie. Laboratorul realizează piesa în 5-10 zile. A doua: proba, verificarea contactului cu dinții vecini și a adaptării marginale, cimentarea adezivă sub izolare cu digă, finisare.

Coroana, două-trei ședințe. Prima: preparația circulară, amprentă, coroană provizorie. A doua: proba, uneori cu verificarea culorii. A treia: cimentarea.

Pasul care decide durata restaurării nu este preparația, ci cimentarea adezivă. Se face sub izolare cu digă, iar o clinică ce nu izolează la această etapă compromite exact interfața de care depinde totul.

Întrebarea apare des și are un răspuns mai puțin dramatic decât sugerează marketingul: ambele funcționează, iar diferențele sunt practice, nu de rezultat final.

• Scanarea intraorală este mai confortabilă - fără material în gură, fără reflex de vomă -, se poate repeta pe loc dacă o zonă nu a ieșit, și trimite fișierul în laborator în aceeași zi.
• Amprenta clasică rămâne o metodă validă și, în anumite situații - margini adânc subgingivale, sângerare - poate fi chiar preferabilă.
• Ce contează mai mult decât metoda: ca marginea preparației să fie vizibilă și uscată în momentul amprentării. O margine acoperită de gingie sau de sânge dă o piesă cu adaptare slabă, indiferent de tehnologie.

Pe o restaurare, „garanție” poate însemna lucruri foarte diferite. Ce merită clarificat înainte:

• Ce acoperă: desprinderea, fractura piesei, caria secundară la margine - sau doar prima?
• Pe ce durată, și de la ce dată - cimentare sau finalizarea întregului plan?
• Ce o anulează: lipsa controalelor, bruxismul fără gutieră, un traumatism. Toate sunt condiții rezonabile, dar trebuie spuse înainte.
• Ce se întâmplă cu dintele, nu doar cu piesa, dacă se fracturează un perete.
• Este scrisă? O garanție verbală nu este o garanție.

Aceleași întrebări, pentru lucrările pe implanturi, sunt tratate în ce acoperă garanția la implanturi.