Sigilarea și fluorizarea la copii: ce previn, la ce vârstă și cât de bine

Pe scurt: sigilarea acoperă mecanic șanțurile de pe suprafața de masticație a molarilor, unde periuța nu ajunge; fluorizarea întărește smalțul pe toate suprafețele. Nu se înlocuiesc una pe alta - se completează. Ambele sunt nedureroase, durează minute și costă mai puțin decât tratamentul pe care îl previn.

Suprafața de masticație a unui molar nu este netedă. Are șanțuri și fosete - adâncituri înguste, uneori mai înguste decât un fir de păr de perie. Resturile alimentare și bacteriile intră acolo; perii periuței, nu.

Rezultatul este previzibil: majoritatea cariilor la copii și adolescenți apar pe aceste suprafețe, nu pe cele netede. Primul molar permanent este cel mai expus dintre toți - erupe în jur de 6 ani, la o vârstă la care periajul copilului este încă imperfect, și stă în spate, unde se ajunge mai greu.

Sigilarea rezolvă exact această problemă anatomică: umple șanțurile cu un material fluid care se întărește, transformând o suprafață imposibil de curățat într-una netedă.

Sinteza Cochrane publicată în 2017 de Ahovuo-Saloranta A și colaboratorii asupra sigilanților pentru prevenirea cariilor pe dinții permanenți susține eficacitatea acestei măsuri, în special la molari, la copii și adolescenți.

1. Verificarea dintelui. Sigilantul se aplică doar pe un dinte fără carie. Dacă există deja o leziune, se tratează întâi - a sigila peste o carie înseamnă a o ascunde.
2. Curățarea suprafeței, cu perie și pastă fără ulei.
3. Izolarea. Suprafața trebuie să rămână complet uscată; umiditatea este principala cauză de eșec al sigilării.
4. Gravaj acid câteva secunde, apoi spălare și uscare - creează microretenții în smalț.
5. Aplicarea sigilantului fluid, care pătrunde în șanțuri.
6. Fotopolimerizare câteva secunde.
7. Verificarea ocluziei, ca dintele să nu atingă primul.

Nu se șlefuiește nimic, nu doare și nu este nevoie de anestezie. Pentru un copil, este de regulă prima procedură „adevărată” - și, din fericire, una fără nicio senzație neplăcută, ceea ce ajută la vizitele următoare.

Sigilarea unui dinte permanent costă 200 RON, iar a unui dinte de lapte 130 RON - pe lista de prețuri.

Smalțul este într-un echilibru permanent între demineralizare - după fiecare expunere la acizi, adică după fiecare masă sau gustare - și remineralizare, din minerale prezente în salivă.

Fluorul intervine în ambele direcții:

• Se încorporează în structura smalțului, rezultând un cristal mai rezistent la atacul acid.
• Favorizează remineralizarea leziunilor incipiente - petele albe care nu au format încă o cavitate se pot opri sau chiar repara.
• Are un efect inhibitor asupra bacteriilor din placă.

Sinteza Cochrane publicată în 2013 de Marinho VCC și colaboratorii asupra lacurilor cu fluor pentru prevenirea cariilor la copii și adolescenți a arătat reduceri consistente ale cariilor, la dentiția temporară și la cea permanentă. Este una dintre intervențiile preventive cu cele mai solide dovezi din stomatologie.

Aplicarea durează câteva minute. Copilul nu mănâncă și nu bea aproximativ o oră după, iar periajul se reia a doua zi. Fluorizarea pe ambele arcade costă 130 RON.

Ultimul rând se referă la perioada cu aparat fix, când riscul de pete albe de decalcifiere în jurul bracketurilor este semnificativ crescut - detalii în aparat fix: metalic, ceramic sau safir.

Onestitatea despre limite contează la fel de mult ca eficacitatea:

• Sigilantul nu protejează suprafețele dintre dinți. Acolo acționează fluorul și ața dentară, nu sigilantul.
• Sigilantul se poate pierde parțial în timp, mai ales dacă izolarea la aplicare nu a fost perfectă. De aceea se verifică la fiecare control și se completează unde este nevoie.
• Fluorul nu compensează o dietă cu zahăr frecvent. Frecvența expunerilor contează mai mult decât cantitatea totală.
• Niciuna nu înlocuiește periajul. Sunt măsuri suplimentare, nu alternative.
• Nu opresc o carie deja formată. O leziune cu cavitate se tratează, nu se sigilează peste ea.

Cei patru molari permanenți de șase ani, sigilați: 800 RON. O fluorizare la fiecare control, de două ori pe an: 260 RON pe an.

De comparat cu ce se previne:

• Obturație pe dinte de lapte: 200 RON.
• Obturație cu reconstrucție de pereți: 250 RON.
• Pulpotomie: 150 RON.
• Tratament endodontic pe dinte temporar: 250-280 RON.
• Coroană pedodontică: 300 RON.
• Extracție dinte temporar: 150 RON, plus consecințele.

Consecințele extracției premature - migrarea dinților vecini și tratamentul ortodontic care poate urma - sunt explicate în dinții de lapte: de ce contează. Un aparat fix pornește de la 3.000 RON pe arcadă.

Sinteza publicată în 2021 de Uribe SE și colaboratorii asupra prevalenței globale a cariei timpurii a copilăriei arată cât de frecventă este problema pe care aceste măsuri o vizează - motiv pentru care nu le rezervăm doar copiilor considerați „cu risc”.

• Periajul de două ori pe zi, cu pastă cu fluor, făcut sau supravegheat de adult până spre 7-8 ani.
• Cantitatea de pastă potrivită vârstei - se stabilește la consult.
• Ață dentară de îndată ce dinții se ating între ei.
• Frecvența zahărului, nu doar cantitatea. Un desert la masă este mai puțin dăunător decât aceeași cantitate în gustări răspândite pe zi.
• Fără sticlă cu lapte sau suc la culcare, la copiii mici.
• Control la 6 luni, chiar dacă nu doare nimic.

Cum se pregătește prima vizită este în prima vizită la stomatolog cu copilul, iar serviciile sunt descrise pe pagina de pedodonție.

Contează, pentru că prima experiență „cu aparate” decide cât de ușoare vor fi următoarele zece.

La sigilare: se curăță dintele cu o periuță rotativă - vibrează și gâdilă. Se pune un gel albastru sau roz („pasta de curățat”) pentru câteva secunde, apoi se spală și se usucă cu aer. Se picură materialul în șanțuri și se întărește cu o lumină albastră („lanterna magică”), câteva secunde. Se verifică mușcătura cu o hârtie colorată. Total: 5-10 minute pe dinte, fără ac, fără freză, fără durere.

La fluorizare: se usucă dinții și se pensulează un lac, ca un lac de unghii. Gustul este dulce-acrișor, iar senzația de „dinți lipicioși” durează câteva minute. Se poate mânca după aproximativ o oră, evitând alimentele dure în restul zilei.

Ce ajută, ca părinte: să explici acasă în aceiași termeni, fără cuvintele „nu doare” și „injecție” - prima introduce ideea că ar putea durea, a doua o teamă care nu are ce căuta la o procedură fără ac.

Fluorul este subiectul cu cele mai multe informații contradictorii online. Ce se poate spune, clar:

• Cantitatea de pastă contează. La copiii mici se folosește o cantitate foarte mică, stabilită la consult în funcție de vârstă - tocmai pentru că o parte este înghițită.
• Lacul profesional nu se înghite. Se aplică în strat subțire, aderă la dinte și se îndepărtează prin periaj a doua zi.
• Fluoroza - petele albe pe dinții permanenți - apare în urma unui aport excesiv cronic în perioada de formare a smalțului, nu dintr-o aplicare profesională. De aceea cantitatea de pastă de acasă se stabilește individual.
• Pastele fără fluor nu oferă aceeași protecție. Dacă există un motiv pentru care preferi să le eviți, spune-l la consult - se discută alternativele și frecvența aplicărilor profesionale.
• Suplimentele cu fluor nu se administrează fără indicație. Depind de aportul total, inclusiv din apă.

Sinteza Cochrane pe lacuri cu fluor rămâne una dintre cele mai solide dovezi din stomatologia preventivă, iar aplicarea profesională, la interval stabilit, este contextul în care acele rezultate au fost obținute.

Un sigilant nu este „pus și gata”. Se verifică la fiecare control, pentru că:

• Se poate pierde parțial, mai ales dacă izolarea la aplicare nu a fost perfectă - la un molar abia erupt, cu gingia încă parțial peste el, asta se întâmplă destul de des.
• Un sigilant parțial pierdut lasă o margine unde se poate acumula placă. Se completează sau se reface.
• Se uzează pe suprafețele de contact, în ani.
• Dintele se schimbă: molarul abia erupt la 6 ani este complet erupt la 7, iar zona de sigilat poate fi mai mare.

Verificarea este inclusă în controlul de rutină și durează secunde. Completarea, acolo unde e nevoie, este mult mai ieftină decât obturația pe care o previne - comparația completă a costurilor este în dinții de lapte: de ce contează.